Succesul enorm al acestui domeniu este atestat de creșterea vertiginoasă a veniturilor la nivel mondial: în 2023 această industrie valora peste 41 de miliarde de dolari și se estimează că această sumă se va dubla până în anul 2032.

​La baza acestei rate de creștere stă dorința înnăscută a oamenilor de a învăța și interesul pentru subiecte ca sănătatea (combaterea stresului, meditație, sport, psihologie etc.) sau dezvoltarea unor abilități personale sau care pot influența pozitiv parcursul personal sau profesional al unui individ, gestionarea relațiilor la muncă sau în viața privată, etc.
 

Evoluția domeniului de dezvoltare personală

Dezvoltarea personală sau noțiunea de self-help nu este o găselniță a lumii moderne ci are rădăcini în antichitate. Cu toate acestea, self-help-ul ca gen distinct începe să se demarce cu adevărat în secolul XIX, când pe tot mapamondul au început să apară cărți sau pamflete ce dădeau sfaturi pe o varietate de subiecte, care mai de care mai interesante.

Publicul european al secolului XIX consuma cu poftă sfaturile pentru pierderea în greutate, căsătorie, reguli de bune maniere, gestiunea timpului sau chiar și medicină. Ziarele publicau articole cu titluri ca de exemplu ”Am avut apendicită și m-am tratat singur”.

Genul ia amploare în anul 1859, când Samuel Smiles publică ”Self-Help”, o colecție de povești moraliste despre cum te puteai îmbogăți. Cartea lui s-a vândut în 20.000 de exemplare în primul an, în vreme ce romanul ”Marile speranțe” scris de Charles Dickens s-a vândut în doar 3.750 de copii. Evident, Smiles este cel care a ajuns un om foarte bogat.

Exemple interesante de cărți de dezvoltare personală sunt și pamfletele publicate începând cu anii 1940 într-o comunitate din Nigeria. Acestea abordau subiecte ca ”De ce femeile ușoare urăsc bărbații căsătoriți, dar iubesc holteii”, ”Banii: greu de câștigat, dar ușor de cheltuit” sau ”Bețivii cred că un bar este Raiul”.
 

Criticile la adresa cărților de dezvoltare personală

Publicarea cărților de dezvoltare personală nu a întârziat să atragă critici, iar, de-a lungul timpului, scriitori celebri nu au ezitat să reacționeze public. Scriitorii moderniști, în mod special, au perceput nebunia curentului ”Cum să...” ca pe o găselniță care transforma arta scrisului într-o metodă de a deveni bogat peste noapte.

Gertrude Stein, romancieră americană și critic al acestui curent, publică volumul ”Cum să scrii”, Ezra Pound - ”Cum să citești”, iar Virginia Woolf scrie eseul ”Cum ar trebui să citim o carte?”, în care spune că ”în fapt, singurul sfat despre lectură pe care o persoană îl poate oferi cuiva este să nu accepte nici un sfat”.

Concluzia clară este că, odată cu dezvoltarea curentului ”Cum să...”, s-a dezvoltat și anti-curentul ”De ce să nu citești cărți de dezvoltare personală”. Unul dintre motive, susținut chiar și de unii autori de cărți de self-help, este acela că informațiile sunt cam aceleași, dar spuse diferit.

Un alt argument este că aceste cărți nu funcționează. Nu neapărat deoarece ar fi lipsite de conținut, ci pentru că, în general, oamenii le cumpără, dar nu reușesc să treacă de primele pagini. Iar dacă, totuși, reușesc să citească tot volumul, nu vor pune în aplicare sfaturile autorului.

În marea lor majoritate, recomandările despre care autorii pretind că-ți vor schimba viața sunt generalități.

De exemplu, în afirmația ”dacă ești o persoană timidă și ai vrea să îți îmbunătățești skill-urile de vorbit în public, cheia este să începi să faci asta și să accepți că poți greși”, problema este prezentată ca o soluție.

”Să începi să vorbești în public” este problema timidului, iar pentru multe astfel de persoane este nevoie de terapie pentru a învinge o astfel de temere. Nu ni se spune însă nimic despre ce poți face concret, pas cu pas, ca să învingi această temere.

În sfârșit, un alt argument contra acestor materiale, indiferent de forma lor, este acela că au ca singur scop monetizarea fricilor, nesiguranțelor sau a dorinței unei persoane de a învăța ceva nou.

Prin marketing agresiv, cei ”vulnerabili” sunt atrași cu promisiuni și asigurări că se vor transforma într-o persoană mai calmă, mai relaxată, mai bună profesional, cu super abilități de comunicare, mai productivă, mai motivată, etc. Odată ”agățați”, aceștia vor continua să cumpere cărțile de dezvoltare personală în speranța descoperirii unei rețete magice care să-i ajute să își atingă scopul.

Ca o concluzie, industria dezvoltării personale se pare că este doar ”o forță [...] care încurajează dezvoltarea de soluții private pentru probleme sistemice” spune Beth Blum, profesor la Universitatea Harvard.

Foto: freepik.com