Pe lângă slujbele religioase, în România există și câteva tradiții și obiceiuri pe care  românii continuă să le respecte an de an.

De exemplu, în Lunea Mare, gospodinele înarmate cu detergenți, cârpe de praf, bureți și mopuri încep curățenia de Paști. Pe la sate, în unele zone, curățenia de Paști presupunea inclusiv scoaterea mobilei de prin case și văruirea pereților scopul fiind acela de a curăța casa de rele.

O altă zi importantă este Joia Mare, ziua în care se vopsesc ouăle de Paște și în care se coc cozonacii și pasca. În această zi, fetele care mergeau la biserică făceau câte un nod pe o sfoară după fiecare evanghelie, apoi odată întoarse acasă, puneau sfoara sub pernă pentru a-și visa sortitul.

Vinerea Mare sau Vinerea Neagră este o zi în care în mod tradițional se ține post negru și care este rezervată rugăciunii. Femeile de la țară nu coseau ca să nu orbească, nu țeseau și nici nu torceau, în general evitând să facă orice fel de treburi în casă. 

Ziua de Paști este și ea o zi cu nenumărate tradiții și obiceiuri dar de care se leagă și nenumărate superstiții.

De exemplu, în Maramureș, Moldova și Banat în dimineața de Paste oamenii se spală pe față cu apa dintr-un castron în care au fost puse monede și ouă roșii pentru a fi sănătoși și bogați tot anul.

În foarte multe zone ale țării, masa de Paști începe neapărat cu ciocnirea ouălor iar cojile de ouă nu sunt aruncate la gunoi ci sunt fie împrăștiate pe drum, fie pe câmp pentru ca pământul să fie roditor, fie sunt folosite la împodobirea Caloianului (Calian sau Scaloian). Caloianul este o păpusă mică din lut ce figura centrală a unei tradiții cu origini păgâne specifice Munteniei și Dobrogei ce are ca scop invocarea zeului ploii.

Bucovina este zona în care în noaptea de Înviere fetele merg la biserică, urcă în clopotniță și spală limba clopotului cu apă neîncepută. Apa neîncepută este apă scoasă din fântână de către o persoană care nu vorbește până când apa este folosită la spălatul clopotului. Cu aceeași apă, fetele se spală pe față în dimineața de Paște pentru a fi frumoase și atrăgătoare tot anul. În noaptea de Înviere, feciorii bucovineni aprind focuri de veghe pe dealuri și sar peste ele pentru a alunga spiritele rele.

În Transilvania fetele sunt stropite cu parfum de către tinerii satului, iar în Maramureș se crede că, dacă vrei să îți meargă bine, prima persoană care îți calcă pragul casei în ziua de Paște trebuie să fie un bărbat.

Faptul ca multe dintre obiceiurile specifice sărbătorii pascale izvorăsc din credințe străvechi, cu origini păgâne este evident și dacă aruncăm o privire la obiceiurile de pe alte meleaguri.

Iepurașul de Paște pe care l-am preluat și noi, își are originea în Germania și avea rolul de ”judecător”, asemănător cu cel al lui Moș Crăciun care avea o listă cu copiii cuminți și cei obraznici. Alegerea unui iepuraș nu este întâmplătoare, iepurașul fiind asociat încă din cele mai vechi timpuri cu fertilitatea, renașterea și primăvara.

Cuvântul englezesc pentru Paște, Easter vine de la cuvântul Eostre, numele dat reginei asiriene Semiramis care mai târziu a evoluat în zeița renașterii și a primăverii. Mare parte dintre tradițiile și obiceiurile practicate în timpul festivităților dedicate zeiței Eostre au fost apoi incorporate în celebrarea Paștelui dar au fost și motivul pentru care puritanii americani au interzis sărbătorirea lui până după Războiul Civil din America.

Mare parte dintre obiceiurile pe care astăzi le asociem cu sărbătorile pascale de la noi dar și din alte părți se trag din tradiții care nu au legătură cu creștinismul însă contribuie la farmecul acestei sărbători și sunt de foarte multă vreme parte dintre motivele pentru care așteptăm Paștele, cu mic, cu mare.