Dacă ne gândim la hârtie în accepțiunea strictă de suport de scris, drumul omenirii către descoperirea ei începe cu picturile rupestre și continuă cu tabletele din lut, ajungând până la predecesorul ei din Egiptul antic: faimosul papirus.
Cu alte cuvinte, apariția hârtiei se datorează nevoii omenirii de a marca pe un suport, prin desene și semne, evenimente și mai apoi gânduri și credințe importante, scene din viața de zi cu zi sau ritualuri mistice. Hârtia, într-o formă apropiată celei pe care o cunoaștem astăzi, vede lumina zilei în China dinastiei Han, în jurul anului 105 după Hristos. Aceasta este perioada în care Ts’ai Lun perfectează o metodă prin care extrage fibrele din scoarță de copac, cârpe sau hainele vechi, pentru ca apoi să le transforme în hârtie. Ts’ai Lun (sau Cai Lun) nu este însă inventatorul hârtiei, ci doar cel care perfectat rețeta și procesul de obținere a acesteia. Există dovezi că în China hârtia se folosea deja cu aproximativ 100 de ani înainte. Chinezii foloseau hârtia nu doar ca suport de scris, ci și pentru a face plicuri de ceai, pahare sau șervețele, iar mai apoi, în timpul dinastiei Song (anii 960 - 1279), China a imprimat pe hârtie prima bancnotă din lume. Până în secolul VIII procesul de fabricare a hârtiei a fost un secret foarte bine păstrat de către chinezi. Însă, după înfrângerea Chinei de către Imperiul Tibetan și Califatul Abbasid din anul 751, arabii au reușit să obțină rețeta pentru fabricarea hârtiei, proces pe care l-au îmbunătățit și mecanizat.
Hârtia și fabricarea hârtiei s-au răspândit încet și sigur de-a lungul vremii, iar procesul de obținere a suferit diverse modificări. În Europa, fabricarea hârtiei începe în Toledo, în perioada în care Spania se afla sub dominație maură, în anul 1085. Prima moară de hârtie din Europa se înființează în Xativa, Spania, în jurul anului 1150. În scurtă vreme, mori de hârtie apar pe tot cuprinsul Europei. De ce se numeau mori de hârtie? Pentru că, spre deosebire de lumea arabă, care folosea animale de tracțiune pentru a pune în funcțiune ciocanul cu care se bătea materia primă în vederea obținerii pulpei de hârtie, europenii se foloseau de apă.
Deși în trecut au existat tentative de obținere a hârtiei din bucăți de lemn, hârtia a continuat să fie fabricată din fibre textile până în secolul XVIII. Lemnul folosit la fabricarea hârtiei este cu precădere lemnul de cedru sau pin, adică lemn de esență moale. Din fericire, acum în loc să se defrișeze masiv în acest scop, pentru hârtie se folosesc resturi de lemn de la fabricile de mobilă sau din fabricarea cherestelei, bucăți de lemn prea mici pentru a fi transformate în scânduri sau lemn provenit din pepiniere. Fabricarea hârtiei începe cu pregătirea și curățarea lemnului. Pregătirea constă în folosirea unei mașini ale cărei lame curăță toată scoarța de pe bușteni. Apoi buștenii sunt spălați pentru a îndepărta orice fel de impurități și mărunțiți în bucăți mici de lemn. După mărunțirea buștenilor, bucățelele de lemn ajung într-un recipient numit digestor. Aici sunt înmuiate în substanțe chimice și fierte sub presiune timp de aproximativ 8 ore. Combinația de abur fierbinte, chimicale și presiune duce la dezintegrarea bucățelelor de lemn, astfel că în digestor rămân doar fibrele de celuloză și un lichid cunoscut ca ”lichior negru”. Următorul pas în fabricarea hârtiei constă în îndepărtarea acestui lichid, apoi se curăță și se albesc fibrele, care ulterior, cu ajutorul unei alte mașini, sunt transformate într-un lichid alb de consistența latexului. În acest lichid se adaugă apă, aditivi și lianți ce duc la formarea a ceea ce este cunoscut ca pulpă sau pastă de hârtie. Pasta de hârtie este așezată pe niște site care au ca scop eliminarea eventualelor impurități și a excesului de lichid din pastă. Apoi aceasta este presată, uscată și ”călcată” ca un cearceaf cu ajutorul unor cilindri. În funcție de destinația sa finală, hârtia astfel obținută poate parcurge și alte etape, cum ar fi aplicarea unui strat suplimentar de substanțe chimice pentru a obține un finisaj lucios, de exemplu.
Un ultim proces este acela de tăiere a hârtiei și ambalare a hârtiei pentru a putea fi livrată către producătorii de produse de papetărie ce o vor transforma în hârtie de imprimantă, caiete, notite si post-it-uri etc. În încheiere precizăm faptul că în acest articol am vorbit doar despre procesul chimic de obținere al hârtiei, dar că acesta nu este singurul procedeu folosit pentru fabricarea hârtiei. Prin procedeul pur mecanic, cel care nu implică folosirea substanțelor chimice pentru obținerea pastei de hârtie, se obține o hârtie închisă la culoare și mai puțin rezistentă, ca aceea pe care se tipăresc ziarele sau cărțile de telefon.
Puteti afla mai multe despre politica de cookie-uri accesand acest link: