Managementul, în practică, a apărut odată cu omenirea, însă studiul managementului într-un mod organizat și științific este relativ recent. Definiția clasică a cuvântului management, așa cum este precizată în dicționarul Oxford, este ”management - procesul de a gestiona sau de a controla lucruri sau oameni”. Însă definiția din dicționar a cuvântului nu este întotdeauna aceeași sau măcar similară cu definițiile managementului propuse de diverși cercetători în domeniu.
Megginson, Mosley, and Pietri definesc managementul ca fiind “lucrul cu resurse umane, financiare și fizice pentru a atinge obiectivele organizaționale prin activități de planificare, organizare, conducere și control”, în timp ce Harold Koontz vorbește despre management ca fiind “arta de a crea un mediu în care oamenii pot performa ca indivizi și, în același timp, pot coopera pentru atingerea obiectivelor de grup”.
În general, definiția managementului ca activitate variază în funcție de autor, dar mai ales de perioada în care a fost publicată, managementul evoluând odată cu generațiile. Dincolo de definiție și de modalitatea în care este pus în practică, managementul are la bază câteva principii fundamentale: planificare, organizare, direcționare și control a tuturor resurselor disponibile pentru atingerea obiectivelor.
Dar dacă fundamentul este același, atunci cum se face că un manager este diferit de un altul? Răspunsul vine din faptul că, deși în teorie toți managerii cunosc și aplică aceleași principii, felul în care gestionează resursele pe care le au la dispoziție este influențat de foarte mulți factori ce țin de tipul de organizație în care activează, de nivelul de management, de experiențele personale și de caracterul fiecăruia.
Așadar vorbim despre stilul de management, stil de management care poate fi eficient sau nu. În consecință, care impactează pozitiv sau negativ echipa din subordine, atingerea obiectivelor și, în cele din urmă, chiar compania. Indiferent de domeniu și de perioadă, stilurile de management pot fi reduse la 3 stiluri de bază, fiecare cu variațiile sale.
Stilul autocratic este cel mai comun stil de management pentru că nu necesită un nivel ridicat de cunoștințe sau abilități bune de comunicare. Un manager cu stil autocratic va fi singura persoană ce va lua decizii. Deciziile unui astfel de manager se bazează pe credințele personale, iar managerul nu va ține cont de expertiza sau de părerea membrilor echipei sale.
Tipul de stil autocratic este întâlnit în organizații unde deciziile se iau la nivel de conducere și sunt comunicate către angajați fără drept de apel. Poate fi un mod de lucru bine tolerat de angajații care au nevoie de sarcini trasate clar și care nu sunt autonomi, dar, în același timp, este extrem de demotivant pentru ceilalți. În ciuda dezavantajelor pe care le prezintă, stilul autocratic funcționează extrem de bine și cu rezultate pozitive în situații de criză, unde deciziile trebuie luate repede și fără ezitare.
O alternativă eficientă a stilului autocratic este stilul de management autoritar. Ca regulă generală, spre deosebire de un manager cu stil autocratic, managerul autoritar va încerca să ofere viziune echipei sale în loc să își impună punctul de vedere cu forța.
Tot din stilul autocratic derivă și stilul persuasiv. Acest stil folosește manipularea angajaților, iar un astfel de manager va încerca să convingă că deciziile luate sunt în interesul echipei, reușind să stabilească un anume nivel de încredere. Managerul persuasiv poate avea rezultate în companii cu echipe mari de oameni slab pregătiți.
Stilul democratic se bazează pe antrenarea membrilor unei echipe în procesul de luare a deciziilor. Astfel, managerul democratic va cere părerea și feedback-ul angajaților, stabilind o relație de încredere și respect cu aceștia. Totodată, natura participativă a acestui stil de management face posibil schimbul de idei și încurajează comunicarea dintre manager și echipa sa. Dezavantajul acestui stil este că luarea deciziilor este îngreunată și devine un proces de durată.
O variație a acestui stil democratic de management este stilul participativ. Deși vine cu avantaje, stilul participativ se poate dovedi ineficient și chiar demotivant în situația în care membrii echipei se feresc de luarea deciziilor și nu doresc să fie implicați.
Acest stil de management constă în aceea că managerul nu este punctul central și lasă echipa să facă ce dorește. Este o metodă de management extrem de potrivită acolo unde găsim echipe de specialiști extrem de bine pregătiți, ca de exemplu echipele de developeri, oameni care nu au nevoie de micro management.
Este important de precizat că acest stil de management se bazează pe un nivel foarte mare de încredere, de ambele părți. În ciuda avantajelor evidente ale stilului ”laissez faire”, un dezavantaj major este acela că un astfel de manager poate avea probleme cu productivitatea.
Ca regulă generală, stilul de management trebuie să fie în concordanță cu mediul de lucru ținând cont de obiectivele, misiunea și cultura companiei, dar, în același timp, tratând oamenii cu respect, sinceritate și fair play.
FOTO: Freepik
Puteti afla mai multe despre politica de cookie-uri accesand acest link: